Cand scrie proză, Radu Paraschivescu e un fel de arteziană fictională. Are o capacitate de autopunere in scenă năucitoare. Istoriile sunt ingenioase, arborescente, complicate. Au mereu nevoie de un challenge cultural, cat mai surprinzător cu putintă, frizează reconstituirea istorică, biografia literară, dar nu se tin de gen, ci merg acolo unde-l duce pe autor plăcerea scrisului, slujită pană la performante de nivel digital. Sunt aproape convinsă că ar scrie la fel de bine in orice manieră, pe orice subiect, oricat de incărcat cultural, istoric si textual, pentru că s-a născut cu o genă de iluzionist, pe care – intelept si nemilos cu sine – si-o dresează prin literatură.