Roman in patru părţi
Intors la Petersburg după un lung tratament la sanatoriu, in Elveţia, prinţul Lev Nikolaevici Mişkin este primit cu indoială şi luat in ris de inalta societate a oraşului, care il socoteşte sărac cu duhul. Mişkin se poartă cu sinceritate stingace, percepută de majoritatea oamenilor drept prostie sau perfidie. In puritatea lui, Mişkin se simte atras, din motive diferite, de două femei de situaţii opuse: Aglaia Ivanovna, femeia "cinstită”, de familie bună, de care e indrăgostit, şi Nastasia Filippovna, femeia "compromisă”, de care prinţul se simte legat poate chiar mai profund, prin compasiunea pe care i-o inspiră. Idiotul este romanul unei perpetue surprize, al nehotăririi şi al reacţiei convulsive a umanului faţă de faptele unei societăţi violente care, in lipsa raţiunii, se conduce după instinct şi patimi.
"Uneori ai vise ciudate, imposibile şi nefireşti; trezindu-te, ţi le aminteşti, dar te şi miri de un lucru bizar: iţi aminteşti in primul rind că raţiunea nu te-a părăsit nici o clipă pe toată durata visului, iţi aminteşti chiar că ai acţionat extrem de ingenios şi logic in tot acest timp, cind te-au inconjurat ucigaşii, cind umblau cu viclenii, işi ascundeau intenţiile, se purtau prieteneşte cu tine in timp ce aveau armele gata pregătite sau doar aşteptau vreun semnal, iţi aminteşti cu cită dibăcie, in sfirşit, i-ai păcălit, te-ai ascuns de ei, apoi ţi-ai dat seama că ei ştiu pe de rost stratagema ta, că ştiu unde te-ai ascuns; dar ai fost ingenios şi i-ai păcălit din nou, toate acestea ţi le aminteşti clar. Dar de ce in acelaşi timp raţiunea ta a fost in stare să se impace cu absurdităţile şi imposibilităţile evidente, de care, printre altele, iţi era ticsit visul? Rizi de absurditatea visului tău şi simţi in acelaşi timp că in impletirea acestor absurdităţi se află o idee…” (F.M. Dostoievski)
