Chinuit de gelozie, Patrice Mersault hotărăste să accepte invitatia iubitei sale, Marthe, de a-l cunoaste pe primul bărbat din viata ei, acum infirm si tintuit intr-un scaun cu rotile, pe care ea il mai vizitează din cind in cind din milă. Bogat, inteligent si excentric, Roland Zagreus consideră că atingerea fericirii trebuie să fie scopul vietii fiecărui individ si discută indelung cu Mersault despre ce merită să faci pentru asta... poate chiar să ucizi? Moartea fericită, primul roman al lui Camus, la care scriitorul a lucrat intre anii 1936 si 1938, a fost publicată postum abia in 1971. Autobiografic, bogat in descrieri hipnotice si presărat cu reflectii originale, acest proiect romanesc are drept temă căutarea asiduă a fericirii, pentru atingerea căreia nici un pret nu este prea mare.
"Sint convins, incepu Zagreus, că nu poti fi fericit fără bani. Atita tot. Nu-mi plac nici lucrurile simple, nici romantismul. Vreau să-nteleg. Ei bine, am băgat de seamă că există printre anumite persoane de elită un soi de snobism spiritual, potrivit căruia banii n-au legătură cu fericirea. E o prostie, o minciună si, intr-o oarecare măsură, o lasitate. Vezi dumneata, Mersault, pentru un om de vită nobilă nu e niciodată complicat să fie fericit. E de-ajuns să repete destinul tuturor, nu cu intentia renuntării, ca atitea pretinse mari personalităti, ci cu vointa fericirii. Numai că, pentru a fi fericit, e nevoie de timp. De mult timp. Fericirea inseamnă si ea răbdare. Şi, in aproape toate cazurile, ne irosim viata ca să cistigăm bani, cind s-ar cuveni ca, prin intermediul banilor, să cistigăm timp. Asta e singura problemă care m-a interesat vreodată. E exactă. E limpede.” (Albert Camus)