Veţi fi seduşi iremediabil de aiuritoarele şi delicioasele aventuri ale lui Švejk, un soldat rotofei şi bonom, un ingenios hidalgo pierdut în imensitatea unui Imperiu Austro-Ungar sfâşiat de ororile şi absurdităţile Primului Război Mondial. Veţi râde, garantat, în hohote, fără să puteţi spune dacă Švejk este un idiot absolut sau o fiinţă de o inteligenţă ieşită din comun, un geniu al subversiunii.
În plus, în traducerea de zile mari a lui Jean Grosu, trăncănelile nesfârşite şi hilare până la lacrimi ale bravului soldat Švejk sună atât de savuros, încât ai impresia că Jaroslav Hašek a scris direct în limba română.
„Fără Svejk, a spus Joseph Heller, n-ar fi existat Catch-22.” The Guardian
„Genial. Posibil cel mai amuzant roman scris vreodată.” - George Monbiot, The Guardian
„O capodoperă a literaturii.” New York Review of Books
„Hasek posedă acel geniu al comicului.” Sunday Times (London)
„Oricine deține puterea, inclusiv președintele, ar avea de învățat din Peripețiile bravului soldat Švejk. ... În primul rând pentru că te face să râzi, apoi pentru că este cel mai bun roman anti-război din câte cunosc.” - Colm Toibin, New York Times
Jaroslav Hašek (cehă: ˈJaroslaf ˈHaʃɛk; n. 30 aprilie 1883, Praga, Austro-Ungaria – d. 3 ianuarie 1923, Lipnice nad Sázavou, Vysočina, Cehia) a fost un scriitor satiric, umorist și anarhist socialist ceh, cunoscut mai ales pentru romanul său „Peripețiile bravului soldat Švejk”, o colecție neterminată de episoade ridicole din viața unui soldat din Primul Război Mondial. Romanul a fost tradus în peste 60 de limbi.
Hašek a scris, de asemenea, aproximativ 1500 de povestiri. În timpul vieții, a lucrat ca jurnalist și a dus o existență de boem și farsor.
Scrieri
Hašek a publicat numeroase schițe umoristice și satirice în revistele Humoristické listy și Národní listy.
Capodopera sa, romanul satiric antimilitarist de renume mondial „Peripețiile bravului soldat Švejk” (Osudy dobrého vojáka Švejka, 1921–1923), este considerată una dintre cele mai bune opere literare ale secolului XX.
O traducere parțială în limba română, realizată de Gafița Buga, a fost publicată în 1935 la Editura „Doi bani” din București. Varianta integrală, tradusă de Al. O. Teodoreanu și Jean Grosu, cu ilustrații originale de Josef Lada, a apărut în 1956, în colecția Clasicii Literaturii Universale.
