Un bărbat pe nume Ove. Format mare - Fredrik Backman | Editura Art

„Cartea perfectă.” San Francisco Chronicle Deși vrea să își ia viața și încearcă să treacă la fapte de mai multe ori, Ove e deturnat încontinuu de câte ceva, până când într-o zi descoperă că moartea este într-adevăr „unul dintre cele mai puternice motive de a trăi“.

Ove este cel mai morocănos om pe care vi-l puteți imagina, un bătrân mizantrop căruia îi plac regulile stricte, rutina, lucrurile utile în viață și care n-are răbdare pentru amabilități gratuite cu vecinii. Își divinizează mașina Saab, marca lui de suflet, și judecă oamenii după ce mașină conduc, disprețuind profund, se înțelege, automobilele străine. Se crede înconjurat de idioți și crede că lumea se duce de râpă cu toți filfizonii ăștia cu cabluri albe în urechi care angajează pe cineva să le schimbe un bec. A fost detronat din funcția de președinte al asociației de proprietari - în urma a ceea ce el a numit a fi „o lovitură de stat” -, dar tot el e regele cartierului, pe care îl inspectează nesmintit în creierii dimineții să se asigure că totul este în ordine. Lumea îl consideră teribil de urâcios.

Într-o dimineață de noiembrie, însă, tot universul și planurile sale îi sunt date peste cap în cel mai neașteptat mod cu putință, când o iraniancă pe cât de gravidă, pe atât de dezinvoltă, și soțul ei tolomac, împreună cu cele două fetițe ale lor, se mută lângă casa lui și-i turtesc cutia poștală cu o remorcă (deși Ove postase foarte clar peste tot afișe cu „Interzis accesul mașinilor în zona rezidențială”).

Accidentul e sunetul de start pentru o serie de întâmplări neverosimil de amuzante și, uneori, perfect înduioșătoare - cu o pisică jigărită și aproape fără coadă și prietenii dintre cele mai improbabile - care-l fac pe Ove, eternul ursuz supărat pe tehnologia modernă, bătăușul de clovni și „vecinul infernal”, să (re)învețe să respire aerul unei vieți pe care el însuși o credea pierdută și de care lumea nu-l bănuia în stare pe acest pensionar imposibil.

Un bărbat pe nume Ove a cucerit o lume întreagă prin modul irezistibil, plin de umor și tandrețe, în care explorează teme grave precum pierderea, bătrânețea, diversitatea, toleranța, principiile morale, prietenia și speranța. La final, nu aveți cum să nu îl adorați pe Ove.

„Lucrul care umple golul din viața noastră suntem noi înșine și vecinii noștri. Chiar dacă nu vă placeți unul pe celălalt, chiar dacă aveți diferențe majore de cultură, religie sau politică, mai devreme sau mai târziu, ei vor avea nevoie de ajutorul tău și tu de al lor. Dacă nu știi cum să-ți aerisești caloriferele, cine te va ajuta? Întotdeauna când lovesc tornadele, care este primul lucru care se întâmplă? Vecinii vin cu drujbe și camioane. Un bărbat pe nume Otto este despre aceste lucruri – un film despre comunitate și un film despre familie.” Tom Hanks

„Chiar și cei mai serioși cititori de ficțiune au nevoie de o relaxare, iar pentru după-amiezile când tot ce vrei e să fii fermecat, aceasta este cartea perfectă." San Francisco Chronicle

„Dacă ar exista un premiu pentru «Cea mai fermecătoare carte a anului», acest roman l-ar câștiga fără probleme.” Booklist

„O să râdeți, o să plângeți și o să simțiți o înțelegere infinită pentru toți ursuzii și morocănoșii din viața dumneavoastră.” People

De ce să cumperi cartea:

Este un roman aflat timp de zece luni pe lista de bestseller-uri a publicației The New York Times; O carte ecranizată într-un film nominalizat la Oscar; Ove este unul dintre cele mai izbutite și mai îndrăgite personaje create de Backman; Backman este unul dintre cei mai prolifici și mai apreciați scriitori suedezi contemporani; Cărțile sale se vând în milioane de exemplare în toată lumea.

Câteva citate interesante:

„Dar Ove nu știe exact când a devenit așa de tăcut. Poate că începuse să vorbească mai mult în gând. Poate că o lua razna. Era ca și cum nu mai voia să‑i audă pe alții vorbind, pentru că se temea că zgomotul pălăvrăgelilor o să‑i șteargă amintirea vocii ei.”

„Așadar, ar fi trebuit să fie ziua în care Ove avea să moară. Dar se pare că, undeva, cineva știa că singurul mod de a‑l opri era să‑i scoată în cale ceva care să‑l enerveze suficient de tare cât să nu ducă la bun sfârșit ce avea de gând.”

„Greutatea din piept, precum un întuneric de nepătruns ce‑i strivește gâtul ca o cizmă, nu îl slăbește decât după vreo douăzeci de minute. Și‑atunci Ove începe să plângă.”

„E greu să recunoști că ai greșit. Mai ales când ai greșit vreme îndelungată.”

„Moartea e un lucru de mirare. Oamenii își trăiesc toată viața ca și cum moartea n‑ar exista și, cu toate astea, moartea e unul dintre cele mai puternice motive de a trăi.”

„De fapt, Ove nu vrea decât să fie lăsat în pace să moară. Ce, chiar cere prea mult de la viață? Că lui nu i se pare. Ce‑i drept, ar fi trebuit s‑o facă acum șase luni, direct după înmormântare. Dar hotărâse atunci că, la naiba, nu se face așa. Avea o slujbă de care să se‑ngrijească. Cum ar fi dacă, dintr‑o dată, nimeni nu s‑ar mai duce la muncă, fiind toți ocupați să‑și ia zilele?

Nevastă‑sa murise într‑o vineri, sâmbătă o înmor­mântase, iar luni se dusese la slujbă. Că așa se face. Și, pe urmă, șase luni mai târziu, hodoronc‑tronc, l‑au chemat șefii într‑o luni și i‑au zis că n‑au vrut să „discute“ vineri, „să nu‑i strice weekendul“. Și marți ungea blatul din bucătărie cu ulei...

De pregătit, a pregătit totul, încă de luni, la prânz. A plătit firma de pompe funebre, a aranjat locul de veci la cimitir, lângă ea. Și‑a sunat avocatul și a scris instrucțiuni clare, pe care le‑a pus într‑un plic, lao­laltă cu toate chitanțele importante, contractul de cumpărare a casei și istoricul auto al Saab‑ului. Plicul l‑a pus în buzunarul interior al sacoului. A stins toate becurile și a plătit toate facturile. Nu are credit. Nici datorii. Nu trebuie să facă nimeni curat după el. Și‑a spălat ceașca de cafea și și‑a anulat abonamentul la ziar. E pregătit.”