În luna iulie a anului 1950, un tânăr preot budist dă foc templului Kinkakuji. În faţa instanţei, acuzatul declară că urăşte frumuseţea. Fascinat de fapta şi de justificarea nemaiauzită, Mishima încearcă să înţeleagă ce se ascunde în spatele acestui răspuns: frumuseţea imuabilă a templului vechi de secole aruncă în derizoriu fericirea efemeră şi imperfectă a muritorilor, amintindu-le că lumea trecătoare nu le poate oferi nimic pe măsura năzuinţelor lor.
„Mishima este unul dintre acele genii care se nasc o dată la trei sute de ani. În ceea ce priveşte talentul, îmi este cu mult superior.“ (Yasunari Kawabata)