O iarnă atomică în care nu mai există animale sau plante, singura prezență constantă fiind foamea, și orice întâlnire între două ființe omenești poate sfârși într-un act de canibalism. Iată decorul postapocaliptic prin care călătoresc un bărbat fără nume și fiul lui, încercând să ajungă la mare. Au un pistol cu două gloanțe, ceva resturi de mâncare și niște pături vechi – și, foarte important, se au unul pe celălalt.
O iarnă atomică in care nu mai există animale sau plante, singura prezentă constantă fiind foamea, si orice intalnire intre două fiinte omenesti poate sfarsi intr-un act de canibalism. Iată decorul postapocaliptic prin care călătoresc un bărbat fără nume si fiul lui, incercand să ajungă la mare. Au un pistol cu două gloante, ceva resturi de mancare si niste pături vechi – si, foarte important, se au unul pe celălalt. Supravietuirea inseamnă insă amoralitate, după cum invată copilul studiindu-si tatăl, a cărui dragoste pare a fi ultimul lucru rămas din lumea veche, ultima realitate confortabilă si ocrotitoare. ,,Suntem mortii vii bantuind prin decorul unui film de groază“ – aceasta este starea de spirit in lumea lui McCarthy, pe care n-o colorează decat foarte rare detalii de un umor nostalgic: ultima sticlă de Coca-Cola sau singura inscriptie ce a supravietuit dezastrului nuclear – rămăsitele unei civilizatii semănand nelinistitor de mult cu a noastră, căreia i s-a promis o resurectie.
