Imago este ultimul stadiu in metamorfoza unei insecte, in care aceasta atinge maturitatea, fiind aptă de a se reproduce. Pentru Ludmila Ulitkaia, termenul devine o metaforă care străbate intregul roman si sugerează maturizarea morală a fiintei umane. O constructie epică impresionantă, in care tragedia e mereu subminată de elementele comice, un mare roman despre iubire, destine si caractere, Imago acoperă peste o jumătate de secol de istorie, de la funeraliile faraonice ale lui Stalin pană la moartea poetului exilat Iosif Brodski.
Ludmila Ulitkaia propune o frescă a Rusiei intr-o epocă in care teroarea se imblanzise doar intru catva, dăinuind in diverse forme: un dezghet pervers in cultură, o acceptare de fatadă a libertătii de opinie, sanctionată drastic apoi cu procese si condamnări. Pe acest fundal apar portretele catorva tineri care aderă la noile tendinte artistice, penduland totodată intre idealism si cinism, curaj si lasitate, dragoste si trădare.
