Cea mai cunoscută operă a lui Giovanni Arpino, Parfum de femeie a fost ecranizat in 1974, de Dino Risi, cu Vittorio Gassman in rolul principal, şi in 1992, in regia lui Martin Brest, cu Al Pacino şi Chris O'Donnell in distribuţie. Pentru memorabila interpretare a personajului Frank Spade, colonelul infirm, Al Pacino a primit premiul Oscar.
In fiecare an, căpitanul Fausto călătoreşte o săptămană prin Italia, dar nu se poate bucura de priveliştea inundată de soarele verii. In timpul unor manevre militare pe timp de pace, explozia unui obuz i-a răpit vederea şi i-a retezat degetele de la o mană. De aceea, are nevoie de un insoţitor, un recrut trimis de la garnizoană. Alături de dezabuzatul Fausto, ale cărui vorbe muşcătoare nu iartă pe nimeni, tanărul incepe prin a-şi regreta fapta bună. Călătoria lor pare un pelerinaj fără credinţă, o odisee fără glorie: Fausto, cufundat in lumea intunericului, fuge de sine şi de casa in care işi trăieşte calvarul nemărturisit. Dar oraşele toropite de caniculă se dovedesc reperele unui paradoxal parcurs iniţiatic: ţinta tanărului este să ajute un nevăzător, dar acesta din urmă ii va deschide ochii asupra lumii. Ţinta lui Fausto este autodistrugerea, dar va sfarşi găsind iubirea.
