Dacă in Viată după viată Atkinson prezintă posibilele vieti ale Ursulei Todd in timpul celui ce-al Doilea Război Mondial, Un zeu năruit propune o schimbare a perspectivei, in centrul atentiei fiind acum fratele Ursulei, Teddy, căpitan de bombardier in timpul conflagratiei. Autoarea dislocă voit cronologia evenimentelor, ceea ce face să aflăm inainte de vreme amănunte din viata lui Teddy, dar, paradoxal, acest lucru nu diminuează, ci amplifică suspansul relatării, lăsandu-ne să ne intrebăm, cu fiecare capitol parcurs: cum de s-a ajuns aici? Romanul este, printre altele, o reflectie etică asupra războiului si, in contextul mortii, asupra a ceea ce inseamnă a fi de partea binelui sau a răului.
Atkinson continuă să scrie, asa cum a făcut in Viată după viată, despre atrocitătile războiului, intr-o proză clară, cu detalii intense... Fie că e vorba despre stoicul Teddy, despre pragmatica lui sotie, despre fiica lor incredibil de egoistă, sau despre nepotii lăsati in voia sortii, absolut toate personajele lui Atkinson, mai devreme sau mai tarziu, le vor frange inimile cititorilor
