In lunga sa istorie, incepand cu satirele antice şi cu oratoria de tribună, pamfletul e, covarşitor, un discurs social al infruntării: o probă a actualităţii, un denunţ al relei alcătuiri din lumea prezentului, un protest direct, public şi vehement. E născut din indignarea in faţa nedreptăţilor şi nu se dă inapoi de la nimic, riscand totul ca să le demaşte. Singur martor, şi incă neputincios, al iremediabilului dezastru, pamfletarul nu poate fi altfel decat atroce şi spumegat. El stă singur in «colţul adevărului», neascultat de nimeni, şi cu atat mai vehement cu cat dezastrul e mai intins.Scrisul Magdei Răduţă e variat, expresiv şi răsplătitor. Avem de-a face, in mod evident, nu doar cu un om pasionat de obiectul cercetării, ci şi cu un stilist. Ea nu oferă cititorilor profilul unui filolog pedant şi dornic să epateze, ci rezultatul unei munci aşezate, duse la capăt cu lumină pe chip. Un cercetător care scrie despre floretiştii cuvantului are la randul său floreta la brau