"Silentioasă, dar profund miscătoare, aceasta e o carte a solitudinii si a contemplatiei. In raportul dintre bucurii si tristeti, asa cum insusi autorul l-a asezat in titlu, tristetile domină prim-planul, ca o calitate aparent mai prezentă si mai solidă a lucrurilor. Cu toate acestea, in timp ce tristetea capătă in carte dimensiuni ontologice, bucuriile sunt si ele vizibile, izolate, dar strălucitoare, ca niste scantei. Suficient, dacă pot să indrăznesc, ca să impiedice esecul final al fiecăruia dintre eroii lui Cupsa. E un punct bun de plecare pentru a dezvălui o literatură din păcate necunoscută nouă, dar care cu o usurintă dureroasă devine si a noastră, ca un partener minunat si nesolicitat, care in tot acest timp ne-a asteptat cu răbdare.“ — SRĐAN SRDIĆ
"E ceva care nu poate fi spus niciodată, nu pană la capăt, nu pană la punctul final sau in dimensiunea completă. In buna traditie a părintilor mei ardeleni, am fost invătat că marile bucurii si marile tristeti nu se manifestă in public. Dar e mai mult decat o regulă de bună purtare. Chiar si in fata celor apropiati ratăm să ne spunem acel ceva, fie că e vorba de un gand, de o trăire sau de adevărul nostru individual. Cuvintele se imping in fată unele pe altele, stările se erijează in altele, se deghizează, fac piruete sau se topesc pur si simplu ca să scape de mărturisire. Fără să mintim. Pentru că si dacă am reusi să ne spunem tot, in urma celei mai adanci emotii, sau chiar născandu-se din impărtăsirea ei, mai rămane ceva. Iar acel ceva ne face să fim, de fapt, singuri cu ceilalti, singuri si ei.“ — AUGUSTIN CUPSA
