Un roman timpuriu al laureatului Premiului Nobel pentru literatură J.M. Coetzee, narat in 266 de paragrafe, structura lui fiind influentată de modalitătile de reprezentare ale filmului si fotografiei.
In 1977, pe cand locuia incă la Cape Town, J.M. Coetzee a primit pentru acest roman cel mai important premiu anual din Africa de Sud, Central News Agency Literary Award (CNA Prize). In 1983 romanul a fost ecranizt cu titlul Dust, in regia lui Marion Hänsel, cu Jane Birkin, Trevor Howard si John Matshikiza in rolurile principale.
Magda, o fată bătrană cu mintea pe jumătate pierdută, duce o existentă anostă, singuratică, pustie, instrăinată de celelalte fiinte omenesti. In afară de tatăl ei, fermierul, un văduv posac, inăsprit de viata la ferma lui izolată din mijlocul desertului Karo, nu se mai află in jur decat niste servitori negri, dintre care unul, Hendrik, este cel mai tanăr, nou-venit, muncitor, politicos. Magda isi pune gandurile si trăirile pe hartie, paragraf după paragraf. Un fel de jurnal in care descrie curgerea molcomă, apatică, a timpului – zi după noapte după zi, indatoririle casnice, cele de la ferma de oi, cele ale pămantului, de la un ciclu la altul al naturii, vară, iarnă, secetă, ploaie, de la focul si cafeaua matinale, la mesele duminicale, de la curătatul cizmelor, la carpitul hainelor, de la plecarea de dimineată a fermierului, la intoarcerea călare la apus… O viată departe de civilizatie, de drumuri umblate, un pămant unde si fărădelegea poate rămane nestiută. Dar intr-o bună zi, Hendrik vine acasă cu o sotie tanără si frumoasă, fapt care declansează adevărata tragedie a tatălui si a fiicei sale. Intre redarea riguroasă a realitătii dure si halucinatiile mintii rătăcite, intre poezia spatiului infinit si detaliile imunde ale vietii si mortii, povestea Magdei nu-si găseste alinare.
