Traducere de de Mara Chiriţescu şi Cerasela Barbone
Această poveste, poate romanul cel mai muzical al lui Alessandro Baricco, impregnat de tonuri si ritmuri de o mare varietate, ne poartă intr-o cursă ametitoare prin secolul XX.
Această poveste ii apartine lui Ultimo Parri. Personajul are cinci ani cand vede pentru prima dată un automobil in satul său piemontez, nouăsprezece in ziua infrangerii de la Caporetto, in 1917, si douăzeci si cinci cand isi intalneste marea dragoste in America. Visul lui Ultimo, acela de a construi o pistă circulară de curse cu optsprezece curbe, leagă mai multe povesti intr-una singură, primordială, o poveste despre fidelitate, iubire, prietenie, război si, mai ales, despre dorinta de a restabili ordinea in lume. Romanul este deopotrivă unul al sunetelor. Auzim zgomotele guturale ale primelor automobile, il auzim pe Ultimo strigandu-si numele cand masina gafaie urcand movila din Piassebene, apoi exploziile si impuscăturile de pe campul de luptă, o auzim pe Elizaveta cantand la pian, apoi melodia transmisă la radio in timp ce o femeie si-un bărbat fac dragoste in bucătăria unui local si auzim motorul Jaguarului in care, după o viată de asteptare, Elizaveta atinge visul lui Ultimo si reuseste să parcurgă pista circulară.
Pe copertă: Felix Vallotton, L’attente (detaliu)
