Cu romanul Deborah, Cătălin Mihuleac isi continuă un proiect literar care are in centru recuperarea memoriei evreilor din Romania. Cartea comprimă cateva intervale esentiale din istoria Romaniei – intre 1918 si 2018 –, concentrate in jurul povestilor de viată ale unor evrei din Bucovina, unul dintre fire urmărind chiar viata lui Deborah, născută la Campulung si deportată impreună cu membrii familiei intr-un sat ucrainean de peste Nistru. Prigoana evreilor e văzută prin ochii lui Deborah, in scene foarte puternice, ca si episoadele care surprind deportările in Transnistria, intr-un tablou de epocă ce reuneste personaje memorabile.
"Există eroine de roman care intră intre coperte greu, ca intr-un corset. Pe altele, capitolele flutură fără gratie, aidoma hainelor uzate pe o sperietoare din lanul de grau. Nu-i cazul lui Deborah. Deplasandu-se – in pantofi cu talpă de lemn, pe tocuri sau in baston – de la o perioadă istorică la alta, in cei aproape o sută de ani ai săi de viată, ea nu este o simplă eroină de roman. Ea este o femeie-roman, ea este un veac de femeie, ea este o istorie vie. Imbolnăvitoare si tămăduitoare, brutală ca un sloi si tandră ca un gheizer, umană si inchizitoare, perversă si naivă, bine-venită si regretabilă, imprevizibilă si descifrabilă, montană si oceanică, Deborah face din cititor ceea ce a făcut in timpul scrierii romanului din autor – un gigolo de conversatie, un secretar de plictiseală, un sparring partner de polemică, un bursier de insomnii. Suferind cronic de nesomn, Deborah este un personaj la care scriitorul si cititorul visează intr-o deplină solidaritate.“ – CATALIN MIHULEAC
