Romanul Frumuseţe şi întristare este tradus pentru prima oară din limba japoneză. La şaisprezece ani, Otoko se îndrăgosteşte de Oki, un scriitor de treizeci de ani, însurat, iar relaţia lor se sfârşeşte tragic. După o depresie îngrozitoare şi o tentativă de sinucidere, Otoko pare să-şi găsească liniştea. Îşi descoperă şi vocaţia de pictoriţă. (...) Reîntâlnirea cu Oki, care o caută, tulbură echilibrul lui Otoko.
Recomandari
Romanul Frumuseţe şi intristare este tradus pentru prima oară din limba japoneză. La şaisprezece ani, Otoko se indrăgosteşte de Oki, un scriitor de treizeci de ani, insurat, iar relaţia lor se sfarşeşte tragic. După o depresie ingrozitoare şi o tentativă de sinucidere, Otoko pare să-şi găsească liniştea. Işi descoperă şi vocaţia de pictoriţă. Are succes, şi, după două decenii, o vedem ducand o viaţă liniştită, alături de Keiko, o ucenică uluitor de frumoasă, dar excentrică, in ale cărei tablouri abstracte desluşim o violenţă de neinţeles. Reintalnirea cu Oki, care o caută, tulbură echilibrul lui Otoko. Mai mult, va declanşa o nouă tragedie. Căci, dorind să o răzbune pe maestră (şi probabil geloasă, pentru că femeia matură incă pare ataşată de bărbatul care a distrus-o fără să vrea), Keiko incepe un joc periculos, al seducţiei şi minciunii, al ademenirii şi respingerii, al dragostei şi al morţii. "La inceput a fost dragostea: frumuseţea intalnind frumuseţe. O poveste oarecare, cu o fată indrăgostită de un scriitor căsătorit. Apoi, cand frumuseţea se transformă in intristare, dragostea nu mai e ca oricare alta: devine carte, devine tablou. Romanul frumuseţii şi tristeţii lui se numeşte O fată de şaisprezece ani. Tabloul ei se numeşte Inălţarea nou-născutului la Ceruri. Cand tanăra de şaisprezece ani ajunge o pictoriţă cunoscută, de patruzeci de ani, are loc revederea: tristeţea intalnind tristeţe, in zvonul clopotelor de Anul Nou. Atunci apare o fată răzbunătoare, poate tristă sau poate doar frumoasă, care schimbă povestea. La sfarşit, dragostea s-a transformat pe neobservate din frumuseţe care intristează in tristeţe care infrumuseţează. De aici strălucirea lacrimilor din ultima frază.“ (Ioana PÂRVULESCU)
Recomandari
