„În legătură cu proza scurtă a Gabrielei Adameșteanu încă există o prejudecată critică. Nuvelelor și povestirilor li s-a rezervat un rol modest: de poligon de încercări narative, în vederea Romanului. Realitatea e totuși alta. Proza scurtă a Gabrielei Adameșteanu are ceea ce se numește autonomie artistică. Eu nu cred că tema în sine contează în literatură. Nu există teme mari și teme mici. Dar, atunci când ajungem la concluzia că autorul pe care l-am citit cu creionul în mână e unul excepțional, în genul extensiv al romanului și în regimul intensiv al prozei scurte, un dialog cu temele lui devine obligatoriu.” (Daniel Cristea-Enache)
Recomandari
„Ii revine cititorului menirea de a reconstitui coerența epică, umplând golurile și refăcând legăturile dintre episoade și personaje, dincolo de fragmentarea structurii de suprafață. Gabriela Adameșteanu construiește astfel un roman latent – formulă narativă hibridă, utilizată, printre alții, și de Milan Kundera în Ridicole iubiri...” (Carmen Mușat)
„Cine va dori să regăsească ambianța României din anii ’70-’80 o va găsi, intactă, în prozele scurte ale Gabrielei Adameșteanu. Nu numai o «lume» ne întâmpină în aceste proze, ci și o «atmosferă». Or, atmosfera este prin excelență sufletul unei lumi, vibrația ei interioară, ceea ce rezistă perisabilului.” (Paul Cernat)
Recomandari
