Scrisă cu savoir si cu saveur, cartea pare construită pe o dinamică a inăltării: de la o sinteză a principalelor teme si metode din cariera psihoterapeutului, trece prin autobiografie si se sfarseste intr-o scriitură distilată, rarefiată, pură, cumva străină de timp si apropiată de o eternitate spre care ne intredeschidem impreună cu autorul. Dincolo de tăcerea care il invăluie astăzi, Jacques Salome, psihosociolog, formator si scriitor, continuă să dea viată unor proiecte noi, să lucreze solul fertil pe care l-a cultivat cu atata grijă pană acum, să iasă neobosit in intampinarea cititorilor lui. Mai mult ca niciodată,freamătă in el urgenta de a-si transmite invătămintele, convingerile, tandretea. Reguli de igienă relatională, o scrisoare furioasă către hotii de posete, sfaturi pentru părintii copiilor care nu vor să doarmă singuri, ganduri despre iubire si cuplu in era comunicării si a consumului, mărturisiri despre boală si traumă, amintiri despre mamele de altădată si despre un om care făcea pe arborele – toate isi găsesc locul in paginile aceleiasi cărti, intr-o armonie care pentru autorul ei pare a fi principiu de viată si ritm al respiratiei.
