Prelegerea de fată a fost tinută de Heidegger la doi ani după publicarea lucrării Fiintă si timp. Aproape toate problemele majore care l-au preocupat incă din tinerete, in seminarele de la Freiburg, sunt reluate si adancite aici, adăugandu-se cateva teme noi. Teza extrem de originală că nici o constructie conceptuală nu este posibilă decat pe temeiul unei situări afective este prezentată incă din introducere. Tot acolo intalnim faimoasa definitie heideggeriană a filozofiei, poate cea mai succintă definitie oferită vreodată: "Filozofia este filozofare“. Adevărul ei il dovedesc cu prisosintă paginile acestei prelegeri, fiindcă intalnim aici un ganditor "la lucru“, aflat in plin act al gandirii. Felul in care analizează plictiseala aminteste de bine-cunoscuta analiză a angoasei din Fiintă si timp. Dar poate că spectacolul cel mai elocvent al incordării gandului il oferă partea a doua a volumului de fată, unde Heidegger caută să afle, tot pe calea analizelor fenomenologice, care este diferenta intre animal si Dasein-ul uman. Are animalul un mod specific de a fi? Are si el, precum Dasein-ul, o lume? Răspunsul va veni după minutioase analize, care ne poartă prin intreaga lume animală, urmand ca Heidegger să se intoarcă, după acest vast ocol, la raportul Dasein-ului cu lumea inteleasă ca stare de manifestare a fiintării in intregul ei.
