"Sri Maharshi, prin faptul că ne-a oferit o formulă de viată prin tehnica modernă a Vicharei, a pus in practică vechiul adevăr potrivit căruia fie si numai un cuvant al unui Maestru autentic, dacă este pus in practică, este suficient ca să conducă aspirantul la atingerea beatitudinii spirituale.”
"Absenta egoismului, care caracterizează marile fiinte, nu se bazează pe sentimentalism sau teorii. Aceste fiinte isi cunosc sursa. Cand Iisus Hristos s-a rugat pentru dusmanii săi ori cand Maharshi, bătut fiind de hoti, le-a intors si partea cealaltă ca să-l lovească, ei cunosteau legea. Nu este pic de ipocrizie in faptele lor. Ei erau constienti că aceeasi viată curge si prin venele persecutorilor, si printr-ale lor. Singura diferentă este că Iisus si Maharshi erau constienti de unitatea care există in tot, pe cand persecutorii lor, nu. "
"Personalitătile individuale pot fi asemuite frunzelor unui copac. Ele sunt multe, dar nu au fiecare o viată de sine stătătoare, ci au viata comună a copacului. Copacul este sursa existentei lor. Frunzele cresc, se ofilesc si in final mor. Dar copacul nu este afectat de soarta frunzelor. Nu are nicio frunză preferată; stie că acestea joacă un rol temporar, insă stiu oare si frunzele care este destinul copacului din care au crescut, a cărui durată de viată depăseste cum mult durata vietilor fiecăreia dintre ele?
Din punctul de vedere al frunzei, viata este limitată, posibilitătile ei sunt circumscrise unui destin si toate eforturile de a evita o existentă comună sunt zadarnice. Ar putea realiza că viata copacului, care continuă si după ce ea nu va mai fi, este singura care contează; că indeplinirea cu credintă a functiei ei de frunză este singurul mod in care poate imbunătăti viata copacului de care depind atat viata ei, cat si vietile tuturor frunzelor.”