Frunzis şi radacină - Peter Muller | Editura Mix

Fragmente din carte: ... Dacă in 1956 nu as fi fost impuscat si nu as fi trecut prin experienta mortii, niciodată nu as fi cunoscut lumea spirituală, nu as fi devenit ceea ce sunt, iar din cele scrise aici n-as fi stiut aproape nimic. Trebuie să fiu recunoscător si pentru că ucigasul meu nu era un simplu soldat, ci un sadic, care găsea plăcere in chinul altuia, căci nu a tras in mine o rafală, ci si-a reglat automatul să tragă din cand in cand un singur glonte, la intervale lungi, pentru ca groaza si agonia mea să dureze mult; rezultatul a fost acela că am avut parte de o "mică“ initiere si am putut aduce cu mine experienta avută in lumea de dincolo. Asa am putut afla că evenimentele din drama lumii se situează dincolo de categoriile de bine si de rău perceptibile prin manas. Dacă l-as fi văzut atunci, l-as fi urat pe omul care m-a impuscat. Astăzi ii sunt recunoscător. Fără să vrea, prin "răutatea“ lui m-a invătat că acceptarea vointei lui Dumnezeu inseamnă că omul renuntă la eul său; atunci constiinta lui se ridică la nivelul buddhi si, privind de la această altitudine, el vede că toate au un inteles profund: criza, suferinta, pană si iadul. Manas intelege lucrurile. Buddhi le stie. Manas – adică inteligenta umană – are ca instrument de cunoastere ratiunea. Buddhi are trăirea. Diferenta este imensă, căci in timp ce unul potriveste cioburile realitătii, celălalt trăieste această realitate in intregul ei; devine el insusi obiectul cunoasterii. Oricum, ratiunea este ceva miraculos, căci privind spre buddhi, care este rădăcina sa, poate zări propia sa origine divină, cauzele creatiei, pană si cauzele mai profunde ale creatiei propriului sine si, chiar dacă nu poate trăi toate acestea, incepe să inteleagă cu mintea că temeiul existentei este trăirea unitătii.