Lieh Tse a fost un mare maestru taoist, care a trăit in secolul IV I.Ch. Criticile lui subtile la adresa lui Confucius ii permit cititorului să exploreze contrastul dintre ratiune si irational, intre elementul masculin si cel feminin, intre factorul structurant si spontaneitate.
In parabola intitulată "Cine este cu adevărat fericit?", Lieh Tse se foloseste de descoperirea unui craniu vechi pe marginea drumului pentru a analiza chestiunea nemuririi si maniera in care se naste suferinta din cauza egoului.
In parabola "Un om care stie să se consoleze singu", autorul priveste dincolo de aparenta veselie a unui călugăr si se intreabă dacă există o fericire durabilă, care să reziste in fata tuturor greutătilor vietii.
Parabola "Nici un regret" analizează diferenta dintre cunoasterea acumulată din exterior si cea care se naste in interiorul fiintei.
Parabola "Cei vii nu se odihnesc niciodată" porneste de la dialogul dintre un discipol obosit si maestrul său. Autorul isi propune să demonstreze aici limitele filozofiei si consecintele periculoase ale vietii trăite de dragul unui ideal proiectat in viitor.
In parabola "Este mai bine să rămai linistit. Este mai bine să fii gol", autorul analizează diferentele care există intre calea vointei sau via affirmativa, specifică iudaismului, crestinismului si Islamului, si calea misticului, sau via negativa, specifică budismului sau taoismului.
Un ultim capitol include intrebări si răspunsuri. Osho descrie aici maniera in care poate fi aplicată cunoasterea taoistă in viata de zi cu zi.