Şobolanii incep să moară pe străzile din Oran. E semn de ciumă, confirmată destul de greu de medicii oraşului. Fiindcă autorităţile se mişcă incet şi declară carantina abia după ce epidemia nu mai poate fi stăpinită, doctorul Rieux, unul dintre primii care au ştiut cu ce se confruntă, organizează el insuşi echipe de intervenţie. Oraşul abia respiră sub ameninţarea morţii; oamenii sint inchişi intre zidurile lui şi privesc neputincioşi cum flagelul loveşte din ce in ce mai aproape. Apărut in 1947, Ciuma este considerat unul dintre cele mai profunde şi mai influente romane ale secolului trecut. Departe de a fi doar o poveste despre ciumă, el vorbeşte in egală măsură despre marile catastrofe ale epocii, despre "ciuma brună” ce a devastat Europa in secolul XX. Laşitate, dăruire, nesăbuinţă, iubire, credinţă şi disperare, toate se amestecă şi se impletesc intr-o carte despre om şi umanitate.
"– Dumneata ai dreptate, Rambert, ai intru totul dreptate, şi pentru nimic in lume n-aş vrea să te fac să te intorci de la ceea ce ai de gind şi care mi se pare ceva drept şi bun. Trebuie totuşi să-ţi spun următoarele: nu este vorba de eroism in toate astea. E vorba de cinste. Este o idee care poate să te facă să rizi, dar singurul mod de a lupta impotriva ciumei este cinstea.
– Ce este cinstea? zise Rambert, cu un aer deodată serios.
– Nu ştiu ce e in general. Dar in cazul meu ştiu că ea constă in a-mi face meseria.
– A! zise Rambert furios, eu nu ştiu care e meseria mea. Poate că intr-adevăr greşesc alegind iubirea.
Rieux il privi pătrunzător:
– Nu, zise el cu putere, nu greşeşti.” (Albert Camus)