"Cine o cunostea pe Cristina Modreanu ca jurnalistă si cronicar de teatru va fi plăcut impresionat(ă) să afle de recentele sale pasiuni «detectivistice»: in ultimii ani a lucrat efectiv in cercetare istorică, fiind astăzi asociată Universitătii «Babes-Bolyai» din Cluj ca cercetătoare. Iar subiectul abordat e unul de tinută: istoria teatrului ca parte a istoriei lumii romanesti in timpul regimului comunist. Fiind, in raport cu societatea, un regim «total» si totalitar, comunismul nu putea pierde din vedere scena teatrelor. Mesajele transmise aici, personajele create de scenaristi, regizorii in vogă sau actorii cu priză la public s-au aflat, logic, in atentia Securitătii. Cristina Modreanu a avut curiozitatea de a căuta aceste dosare la CNSAS. Si, plecand de la un studiu de caz initial axat pe teatre din Timisoara, ulterior extins spre Bucuresti, autoarea caută logica acelui «escapism» estetic devenit tactica de opozitie a unor intelectuali fată de regimul politic. Teza cărtii este una pe care o impărtăsesc: discursul dominant de azi insistă pe supunerea civică si pe conformismul de grup al romanilor din deceniile 1950-1980, insă, in realitate, Romania regimului comunist a fost scena unei confruntări subtile, dar persistente: revolta artistilor prin «acte recurente de nonconformism», «refuz de supunere» si «tatonarea neobosită a granitelor trasate de cenzură», cum demonstrează autoarea aici. Cartea de fată probează cu brio un adevăr: da, in Romania comunizată chiar a existat o rezistentă prin cultură.” (Adrian Cioroianu)
