Era un glob pământesc iluminat. Era mai mare decât o portocală, mai mic decât un pepene galben. Pe el se vedeau mările, râurile, lacurile, munţii şi vulcanii. Graniţele ţărilor fuseseră trasate cu pietricele de diferite culori care pâlpâiau. Când îl apucai exact de la mijloc, adică de la linia Ecuatorului, se deschidea ca o cutie cu capac. Dar înăuntru era gol. Dacă însă te gândeai la greutatea lui, nu părea gol. Poate că avea un compartiment ascuns. Şi, oricât îl zgândărise, nu-l găsise...
Recomandari
N-o cheamă nici Violeta, nici Lăcrămioara, nici Camelia. Cat e ea de inteligentă, de curajoasă şi de plină de imaginaţie, se impiedică şi se intristează mereu de un singur lucru: numele său, care nu-i place nici in ruptul capului. Părinţii ei i-au dat un nume tare ciudat: Sakız Sardunya, adică Muşcată Curgătoare, o floare care n-are altă treabă decit să atragă păsările colibri. Fetiţa nu are fraţi sau surori, iar prietenii ei cei mai buni sunt cărţile, singurele care nu rad de numele ăsta curios. Numai că nici ele, cărţile, nu-s prea fericite pe lume: printre atatea jocuri video şi desene animate de la televizor, copiii au uitat să mai asculte şi să mai inventeze poveşti, aşa că tăramul lor fermecat e in primejdie. Muşcată Curgătoare e tare speriată: doar n-o să fie ea singură in stare să-l salveze, nu?
Recomandari
