Departe de a fi doar prezentarea şi justificarea ştiinţifică a unui proiect al biologului Miroslav Radman şi al echipei sale, cartea Dincolo de limitele noastre biologice se constituie, intr-un mod deosebit de incitant, intr-un stimulent pentru voinţa noastră, a oamenilor, exprimată atat la nivel oficial, de către autorităţi, instituţii şi organizaţii, cat şi la nivel individual, de a intreprinde sau facilita un demers temerar, dar posibil şi chiar probabil, ce se poate concretiza in aplicarea unor concluzii tehnico-ştiinţifice, din domeniul biologiei şi al geneticii, care să ducă la prelungirea duratei de viaţă a oamenilor.
Ideea poate naşte, categoric, o serie de discuţii la nivel religios, etic, economic, social şi din multe alte puncte de vedere, dar autorul, anticipand acest lucru, incearcă deja să ofere unele răspunsuri la posibilele intrebări, pledand in final pentru utilitatea proiectului intr-un mod cat mai obiectiv cu putinţă.
Studiile realizate atat de autor, cat şi de alţi oameni de ştiinţă, i-au creat acestuia premisele pentru a crede, cu toată seriozitatea, că este de luat in considerare posibilitatea utilizării unor caracteristici biologice, in special genetice, ale unor organisme aparent simple şi neinsemnate, cum sunt bacteriile, rotiferele sau tardigradele, in scopul de a "transfera” aceste caracteristici şi asupra organismului uman, intrucat aceste organisme pot fi catalogate ca fiinţe extrem de rezistente sau chiar "cvasinemuritoare”. Rezistenţa lor la condiţii total potrivnice vieţii din punct de vedere uman, capacitatea lor de a se regenera complet şi după dispariţia acelor condiţii nefavorabile, de a o lua, practic, de la capăt, ca şi cum nimic nu s-ar fi intamplat, este ceea ce il interesează pe autor pentru a descoperi modalitatea de asimilare a acestei rezistenţe şi la om. Totodată, este semnalată şi ipoteza ca in insuşi organismul uman să se regăsească posibilitatea de a se activa aceleaşi caracteristici sau unele asemănătoare cu ale organismelor rezistente.
Cartea este presărată cu aspecte de ordin subiectiv, personal, pentru a ne face să inţelegem contextul ce a dus la preocuparea autorului pentru această temă – şi, totodată, imbinand conceptele tehnice şi teoriile ştiinţifice cu un stil plin de umor şi uşor accesibil oricărei categorii de cititori.
Aspectul care poate genera cele mai mari rezerve cu privire la consecinţele prelungirii vieţii omului pare a fi lipsa resurselor materiale. Dar autorul imprimă o notă de optimism in această privinţă, exprimandu-şi speranţa identificării unor soluţii de către autorităţi sau de către alţi cercetători, intrucat preocupările există deja. El se limitează, totuşi, la a-şi face datoria in domeniul pe care-l reprezintă şi anume, biologia – o evidentă atitudine de bun-simţ ştiinţific. Sub acest aspect, se poate sintetiza că omul este un mare consumator de resurse naturale exterioare, dar poate fi şi generatorul unor resurse tot naturale, dar interioare, proprii fiecărui individ. Este, intr-adevăr, o idee revoluţionară!
Recomandăm cu căldură această carte, fiind convinşi că va declanşa la nivelul intelectual şi chiar spiritual al fiecărui cititor, cel puţin un minim proces de reflecţie asupra resurselor sale individuale şi va genera un optimism rezonabil in privinţa perspectivelor omenirii in lumea in care trăim.
