In acest volum, René Guénon ne ofera o prezentare exhaustiva a filosofiei si a intelelepciunii hinduse. Lucrarea exploreaza conceptele centrale ale hinduismului, precum Brahman (realitatea suprema), Atman (sinele individual) si ciclurile de nastere si reincarnare (samsara). De asemenea, Guénon analizeaza principalele ramuri ale hinduismului, precum vedanta, yoga, tantra si bhakti.
Cartea care pune accentul pe aspectele metafizice si spirituale ale hinduismului, evidentiind intelegerea sa profunda si complexa asupra naturii si a existentei umane, este considerata una dintre cele mai importante lucrari ale filosofului si metafizicianului francez, si a avut o mare influenta asupra studiului hinduismului si al gandirii orientale in general.
Recomandari
Este astăzi o evidență, cel puțin pentru acei (chiar dacă puțini) care mai au "intelletti sani", că volumul Introducere generală în studiul doctrinelor hinduse este o carte fundamentală nu numai pentru cunoașterea tradiției hinduse, prima din acest ciclu al umanității de la care ne-au rămas texte scrise esențiale, ci și pentru definirea și caracterizarea diferitelor domenii ale științelor sacre, precum și pentru precizarea noțiunilor și termenilor definitorii ai oricărei cunoașteri tradiționale.
Chiar dacă René Guénon a mai scris articole și cărți având ca temă diferitele aspecte ale tradiției hinduse, Introducere generală în studiul doctrinelor hinduse este o carte de început pentru orice studiu teoretic al tradiției universale, înlăturând erorile și confuziile care domină părerile orientaliștilor. Guénon privește lucrurile din miezul lor spiritual, având o legătură profundă, dacă nu chiar misterioasă, atât cu tradiția hindusă, cât și cu cea universală, intuind conexiunile lor cu Tradiția primordială.
Vom încerca să schițăm principalele aspecte ale acestor tradiții care preced în carte expunerea liniilor esențiale ale hinduismului. Observând diferențele dintre civilizațiile orientale și cele occidentale, Guénon consideră că acestea derivă din faptul că Orientul a păstrat doctrinele metafizice tradiționale, în timp ce în Occident acestea s-au degradat sau pierdut. Această diferență începe să apară odată cu desacralizarea gândirii grecești și antropomorfizarea artei, când spiritualitatea este înlocuită cu un raționalism discursiv, ce a eliminat mitul și simbolul.
Cuprins:
René Guénon s-a născut la 15 noiembrie 1886, în Blois. În 1904 a venit la Paris, înscriindu-se la Colegiul Rollin, ca student la matematică. În 1908, Guénon frecventa deja „școlile" ocultiste ale epocii. Inițiat în Francmasonerie, în Ordinul Martinist, student al Școlii Hermetice a lui Papus, el a devenit o figură cunoscută în mișcarea ezoterică de atunci; în 1909 ajunge membru al Bisericii Gnostice, cu numele Palingenius.
Perioada 1908-1912 este foarte enigmatică. Superiores Incogniti l-au investit pe René Guénon cu funcția de restaurator al Tradiției primordiale în Occident, mai precis cu rolul de transmitător și tălmăcitor al adevărurilor absolute, în vederea modificării mentalității occidentale. Între 1909 și 1912, realizarea metafizică (cel puțin teoretică) a lui Guénon era un fapt împlinit, dovadă fiind articolele scrise de el atunci, articole care prevestesc cărțile de mai târziu. Inițierea sa „universală" a fost particularizată prin hinduism, daoism și masonerie; în 1911-1912 s-a atașat de tradiția islamică, luând numele „slujitorul Unicului", Abdel Wahed Yahia.
Deși opera sa spirituală și discursivă era deja constituită, abia după zece ani Guénon a început să-și publice cărțile. Primul Război Mondial i-a întârziat manifestarea, iar prima sa carte, despre tradiția hindusă, a apărut în 1921. În deceniul următor, el și-a publicat toate scrierile fundamentale, devenind „inima" și „intelectul" revistei Études Traditionnelles.
În 1930 a părăsit definitiv Franța, stabilindu-se pentru tot restul vieții la Cairo. Deși „sihăstrit" în Egipt, Guénon a continuat să exercite o influență profundă asupra Occidentului. Articolele lunare publicate în Études Traditionnelles, vasta sa corespondență și cărțile scrise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au completat opera sa.
Deși a declarat răspicat că nu acceptă discipoli, René Guénon a influențat profund pe mulți prin opera sa. Cel mai valoros colaborator al său a fost Ananda Coomaraswamy, iar dintre „învățăceii" săi se numără Frithjof Schuon, convertit la islam, care a instituit o „cale inițiatică" în Europa, susținută de românii Mihai Vâlsan și Vasile Lovinescu. Alți colaboratori notabili includ pe Titus Burckhardt și Martin Lings. Mihai Vâlsan a devenit, după moartea lui Guénon, redactor-șef al revistei Études Traditionnelles și a început publicarea operei postume a acestuia.
După o suferință fizică intensă, René Guénon a părăsit această lume la 7 ianuarie 1951.
Recomandari
