Domnul Osache nu e eroul tipic cu care ne-a obişnuit Paul Auster in romanele sale, in primul rand pentru că face parte din regnul canin. Dar nici un caine tipic nu e, căci personajul e inzestrat cu o inteligenţă şi o intuiţie ieşite din comun şi cu abilitatea de a inţelege limba bipezilor. Chiar dacă nu stăpaneşte şi pronunţia cuvintelor (biologia ii e potrivnică), stăpanul lui, vagabondul sclipitor şi scrantit Willy G. Christmas, il consideră un partener de dialog pe măsură; de fapt, nu e nimeni pe lume care să-l inţeleagă mai bine pe inadaptatul Willy decat domnul Osache, cei doi fiind de nedespărţit in cutreierările lor. Dar pe domnul Osache il aşteaptă incercări grele după moartea stăpanului său, iar devotamentul şi iubirea faţă de acesta il fac să fie in permanenţă măcinat de intrebări metafizice: oare-şi va mai revedea vreodată stăpanul acolo, in Tombuctu?
"Un roman despre o iubire bantuitoare, ale cărui teme se impletesc in buclă ca nişte bobine strălucitoare, imbinandu-se cu graţie sub proza curată a lui Auster, provocand fantasticul şi tragicul.” San Francisco Chronicle
"[Tombuctu] se ţine sus prin indrăzneală şi prin limbajul sclipitor şi idiosincratic... Riscul pe care şi-l asumă şi energia obraznică de care dă dovadă ne indică un scriitor pe cale să facă un salt şi mai roditor in propriul său teritoriu necartografiat.” Chicago Tribune