1 august 1937. Parisul e plin de steaguri rosii. Este ziua de nastere si, totodată, procesiunea de inmormantare a Gerdei Taro, prima femeie fotograf ucisă pe front. Robert Capa – cel care o invătase să folosească un aparat Leica si alături de care plecase in Spania să documenteze Războiul civil – este in fruntea procesiunii.
Gerta Pohorylle – sub numele său adevărat – fusese arestată in 1933 pentru activitătile antinaziste si se exilase la Paris, unde intalnise alti tineri "instrăinati”, care asemenea ei, luptau pentru a-si găsi locul intr-o lume a cărei atitudine ostilă impotriva evreilor era din ce in ce mai pregnantă. Nationalitatea germană a Gerdei, desigur, nu-i spăla păcatul de a avea origini israelite. Tot la Paris l-a intalnit pe Andre Friedmann, pentru care avea să inventeze pseudonimul Robert Capa. Fotografiile realizate de acestia in Spania devastate de război constituie materialul celebrei "valise mexicane” – peste 4000 de negative dispărute in timpul celui de-al Doilea Război Mondial si redescoperite abia in 2007.
In Fata cu Leica, Helena Janeczek a ales să spună povestea personajului său prin prisma a trei martori, care au impărtit cu Taro aceeasi viată si aceleasi pasiuni: Willy Chardack, student la medicină, Ruth Cerf, prietena ei cea mai apropiată si jurnalistă, si Georg Kuritzkes, activist zelos, inscris in Brigăzile Internationale din Spania.
Gerda Taro si-a găsit sfarsitul tragic la doar 26 de ani, dar prin subtilitatea si măiestria literară a Helenei Janeczek rămane pană in ziua de azi un model feminin surprinzător prin elegantă si nonconformism.