Timpul nisiparniţei trăieşte in noi toţi, nu doar in zilele copilăriei, in zilele petrecute in grădină, in zilele de vacanţă, ci adanc in profunzimile fiinţei. El este altceva decat timpul ceasului mecanic, altceva şi decat timpul solar. Poate merită osteneala de a-l infăţişa, la fel cum din de?eurile aflate in galerii aproape nebătute se obţine un minereu rar. Poate va scanteia in cristale neobişnuite, poate va ascunde chiar o putere tămăduitoare sau ne va satisface doar simţul pentru curiozităţiCartea ceasului de nisip inchipuie bric-à-brac-ul muzeal, invăluit in aburul trecutului şi purtand pecetea insolitului. Este aerul cabinetelor de rarităţi cu gravuri vechi şi cărţi rare, al prăvăliilor de antichităţi, prin ale căror colţuri colbuite lucesc enigmatic piese exotice, maşinării complicate, ingeniozităţi tehnice, minunăţii de tot felul, vădind o fantezie bogată şi vocaţia aglomerării baroce de lucruri din cele mai surprinzătoare.